Visul

Esti obosit, iar ochii ti se-nchid.
Din mana-ti cade cartea grea.
Ai adormit tarziu, citind
In fata semineului, pe canapea.

Romanul ce-l citeai,
Poveste de amor...
Un rol in el, acuma ai
Ca sa iubesti cutezator.

Citeai povestea unei fete
Ce acum ti-apare-n vis
Cu frumusetea ei far'de pereche,
Iar tu de ea indragostit.

Si-n vis, tu o urmezi incet,
Intr-o gradina, printre crini...
Inima-ti bate tare-n piept
Neputand ca s-o alini.

E imbracata intr-o ie alba,
Cu parul negrul despletit,
Iar printre crini merge desculta
Tu dupa ea, indragostit.

Atunci cand o ajungi, o iei de mana,
Si fata ei, cu mana ta o mangai,
Un sarut ii furi intr-o secunda.
Dar, pe veci, o vrei la capatai.

Acum esti doar cu ea,
Printre crinii infloriti,
Etern sa fi asa, ai vrea,
Doar tu si ea, indragostiti.

In noptile de-amor,
Sub stele cazatoare,
Te crezi nemuritor,
Iubit esti cu ardoare...

Cu sarutari fierbinti,
Pe petale de crini galbeni,
Ca doi nebuni voi va iubiti,
Uitand de lume si de oameni.

O vezi pe ea, ca serafim
Picat, acuma, din vazduh,
Iar chipul ei atat de fin
Pe nicaierea nevazut.

In cartea ta povestea-i scrisa,
In vis, acum, tu o traiesti,
Dar cartea o sa fie-nchisa,
Iar tu va trebui sa te trezesti!