A plecat Adrian Păunescu

Tu ai plecat prea plin de suferinţi
Din lumea noastră laşă şi murdară,
Vom plânge ruga ta pentru părinţi
În ceaţa ce coboară peste ţară.

Te vom păstra în gânduri cum ai fost
Neobosit, bun păstrător de taine,
Ştiind că al vieţii nimb are un cost
Croiai pentru popor altfel de haine.

Ai suferit ştiind drumul unde duce
Durerea ta n-a putut şterge legi,
Ai scris că Basarabia-i pe cruce
Şi cei ce-s vinovaţi vor fi pribegi.

Cuvântul ţi-a fost arma de temut
L-ai spus deşi ştiai c-o să te doară,
Şi toată măreţia din trecut
Si pus-o în repetabila povară.

Orfani suntem acum că te-am pierdut
Vom suferi în iarna ce-o să vină,
Căci te simţeam în viaţa noastră scut
Şi ne purtai din neguri spre lumină.