Poveste Trista..

A fost odata, mai demult
Un tata ce avea de doi fii.
Pe acestia ii iubea nespus
Si pentru ei muncea in fiecare zi.

Venea acasa, seara, ostenit de munca.
Uita de tot, familia cand isi vedea.
Copiii-l asteptau si-l luau de mana,
Ii saruta pe ei,apoi sotia ce-o iubea.

Atat de fericiti erau ei impreuna,
Credeau ca raul nu ii va atinge,
Ca viata lor va fi la fel de buna.
Nu se gandeau ca visele se vor distruge...

O zi de joi ce trebuia a fi obisnuita,
Cand tatal, in fata casei a ajuns,
Si o senzatie ce ii era sinistra,
Caci fii sai, sa-l ia de mana nu's.

Si intra-n casa, ingrijorat.
Aude plansete din dormitor,
Dar inima sa-i bata, a incetat
Vazand sotia, moarta pe covor.

Iar langa mama lor, cei doi minori
Imbratisati, din suflet o plangeau,
Si lacrimi ce cadeau din ochisori
Incet pe obrajii lor curgeau...

Desi atat de mici, au inteles
Ca mama lor, nevrand, ii paraseste,
Lasandu-le un dor imens
Si-o amintire ce-i raneste.

Pierdut si tatal e la fel
Langa trupul fara viata.
Isi ia copiii langa el,
Ii tine strans in brate.

Acum fara de mama sunt,
Iar tatal lor fara sotie,
Caci ea, de acum, e in pamant.
O soarta grea a fost sa fie...

De atunci s-au dus multi ani,
Iar tatal, singur i-a crescut.
Baietii lui acum sunt mari.
Ce a fost mai greu s-a dus.

Unul din ei, student in primul an,
Fratele lui inca-n liceu
Cu tatal lor un pensionar
De mama lor isi amintesc mereu.

Au reusit dupa atata timp si dor
Sa mearga-n viata, mai departe.
Credeau ca vor avea un viitor,
De rau n-or sa mai aiba parte.

E toamna, frunzele cad incet,
Batranul tata afla cu stupoare
Ca s-a intamplat un accident.
Deodata inima il doare.

Simte ce a simtit demult.
Aceasi senzatie sinistra
De parca sufletul s-a rupt,
Deodata inima-i e trista...

A doua zi el a aflat.
Baietii sai sunt morti.
Pe lume singur a ramas.
Parasit de toti.

Pe tatal lor, acum cu par carunt
Viata-l loveste-a doua oara-
Copiii sai, vii, nu mai sunt.
Ca mama lor au trebuit si ei sa moara.

Satul de tot, caci viata lui e drama,
Rost nu mai are pe pamant.
Cu doi baieti pierduti si a lor mama...
De ce iar moartea are ultimul cuvant?

Sta ore intregi privind la cele trei morminte.
De tot ce-i viu si pamantesc el a uitat.
Si mana sus spre cer si-o intinde,
Cerind diviniatii ca langa ei sa fie asezat.